Consilierul lui Dodon a fost dat afară de la ședința Parlamentului

Președintele Parlamentului Andrian Candu l-a alungat astăzi, de la ședința Legislativului, pe Maxim Lebedinschi, consilierul prezidențial al președintelui Igor Dodon, pe motiv că acesta ar fi făcut „atac la persoană” și ar fi încălcat astfel Regulamentul Parlamentului. „Ne vom descurca și fără dumneavoastră”, i-a spus Candu lui Lebedinschi, afirmând că acesta este în Parlament pentru a reprezenta interesele Președinției, și nu pentru „a ataca pe cineva”. Lebedinschi luase cuvântul în cadrul discuțiilor care vizau o inițiativă a Partidului Liberal de a crea o comisie de anchetă în cazul expulzării ilegale a celor șapte profesori și manageri turci de la rețeaua

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
27 septembrie 2018

OrheiLandromat – caritate politică

Republica Moldova se confruntă de mult timp cu problema finanțării netransparente a partidelor politice. În contextul alegerilor parlamentare ce urmează în februarie 2019, putem anticipa noi cazuri de finanțare ilicită a activităților electorale, dat fiind interesul anumitor forțe politice să acapareze sau să mențină puterea în stat. În ultima perioadă se observă un nou fenomen, și anume tendința politicienilor de a-și afilia Asociații Obștești sau Fundații de binefacere, care devin un instrument pentru finanțările netransparente pentru proiectele lor politice, conform unei analize a Centrului de Politici și Reforme. Majoritatea fundațiilor fac donații surprinse pe larg de camerele televiziunilor afiliate patronilor,

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
20 septembrie 2018

Un mercenar din Moldova în vârstă de 20 de ani a fost ucis în Siria

În ciuda faptului că serviciile speciale din Federația Rusă au luat măsuri pentru a preveni publicarea numelor mercenarilor care au luptat în Siria din cadrul companiei privată militară „Wagner” și a curățat paginile lor de pe rețelele de socializare, Serviciul ucrainean de Securitate (SBU) informează că deține informații despre 80 de mercenari, care au murit în noapte de 7-8 februarie după ce coaliția condusă de SUA s-a ciocnit cu forțele pro-guvernamentale din provincia siriană Deir ez-Zor. Serviciul ucrainean de Securitate a publicat deja numele a 41 de mercenari, printre care se numără și un moldovean care a decedat în Siria.

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
4 septembrie 2018

Moldova – în arest la domiciliu

Anul 2018 ar putea fi unul crucial pentru dezvoltarea politică a Republicii Moldova. Anul acesta în Moldova, care după forma de guvernare este o republică parlamentară, vor avea loc alegerile parlamentare. Atât pentru partenerii externi, cât și pentru alegători, campania din 2018 va trebui să arate ca o bătălie decisivă între bine și rău, sau mai bine zis între Rusia și Occident, pentru controlul asupra Republicii Moldova (cine e bine, și cine e rău, depinde de preferințele politice ale unui subiect concret).

Clasa politică din Republica Moldova, demult a ales o poziție foarte comodă: a le permite jucătorilor externi să intre în confruntare unul cu altul pentru controlul formal asupra Moldovei, încercând să-și convingă alegătorii că persistă puternice neînțelegeri între diverse puteri politice.

Însă în realitate, elita politică moldovenească soluționează cu succes propriile sarcini, demonstrând în caz de necesitate o unitate totală și înțelegere reciprocă, îndeosebi atuni când este vorba de supraviețuirea politică sau interesele materiale. Anume așa s-a format configurația actualei guvernări: la timpul său actualul președinte “pro-rus” al Republicii Moldova, Igor Dodon a asigurat cu voturi din partea partidului socialist, când l-a votat pe post de președinte al Moldovei pe Nicolae Timofti, care era un rusofob înrăit, și nici nu ascundea viziunile sale pro-unioniste. Dodon a mers la acest pas doar pentru a evita alegerile parlamentare anticipate, și pentru a-și păstra fotoliu în parlament.

În componența actuală a parlamentului, situația deasemenea este explicabilă din punct de vedere al logicii politice interne moldovenești, în care Partidul Democrat, care aparține adevăratului „stăpân” al Moldovei, oligarhului Vladimir Plahotniuc, deține cea mai mare fracțiune parlamentară, deși inițial după alegeri situația era complet diferită.

Mai mult ca atât, „creșterea” PDM-ului s-a produs nu doar din contul altor partide „pro-europene”, ci și din cadrul forțelor care erau considerate la Moscova și chiar la Chișinău „pro-ruse” (de exemplu, Partidul Comuniștilor condus de Vladimir Voronin, marginalizat până acum). Legile supraviețuirii politice și simbiozelor pentru elita politică din Moldova sunt mult mai importante decât atitudinile ideologice și geopolitice. Este puțin probabil ca scenariul să difere fundamental în cadrul campaniei electorale actuale. Președintele Dodon va condamna public „guvernul și parlamentul pro-european”, care nu permit dezvoltarea relațiilor cu Federația Rusă, utilizând avantajele cooperării cu Uniunea Economică Euro-Asiatică etc.  Liderul nominal „manual” al Republicii Moldova va solicita sprijinul Moscovei, considerând că autoritățile ruse vor continua să susțină actualul guvern rusofob al Moldovei prin menținerea accesului vinului și produselor agricole moldovenești pe piața rusă și de asemenea, menținerea statutului lucrătorilor migranți moldoveni, preferențial în comparație cu ceilalți lucrători din străinătate. Vicepremierul rus, co-președintele comisiei inter-guvernamentale moldo-ruse pentru cooperare comercială și economică, reprezentantul special al președintelui rus pentru soluționarea situației în regiunea transnistreană, Dmitrii Rogozin, care a fost în mod repetat oficial umilit public la Chișinău, va face ca la Moscova să creadă că el a rămas pe principiile sale politice anterioare și nimic nu sa întâmplat la Chișinău, iar Dodon nu este un trădător, care îi duce de nas pe curatorii săi de la Moscova pentru a-și asigura satisfacția sa materială.

La rândul său, forțele „pro-europene” vor încerca din nou să explice Occidentului, că Moldova se află în fruntea „luptei împotriva amenințării rusești”, iar Dodon este de fapt adevăratul „agent din Moscova”. Și dacă nu vor fi ajutate forțele „pro-europene”, Partidul Socialist va obține victoria și va oferi cu siguranță un „revanș rusesc” în Moldova și o va lipsi de un viitor luminos european.

În mod similar, cel mai probabil se va desfășura lupta pentru mintea și inima alegătorului din Moldova. Setul de sloganuri politice interne ale tuturor partidelor va fi aproximativ același: lupta împotriva corupției, creșterea nivelului de trai, respectarea drepturilor omului – la mod general, întregul set de formule standarte pe care le folosesc partidele politice. Însă mecanismele de implementare a acestor facilități vor fi diferite, încât rețetele pentru bunăstare lor vor folosi preponderent un caracter extern. În general, totul este destul de previzibil, inclusiv reacția „partenerilor” externi, care este ușor de prevăzut. Cu toate acestea, trebuie de remarcat faptul că situația curatorilor occidentali este mai preferabilă: pentru alegerile din 2018, segmentul moldovenesc pro-european al politicii este mai diversificat, oferind atât consumatorilor externi, cât și celor interni diverse opțiuni, de la moderat-europene până la dur-unioniste, demonstrând capacitatea sa de a veni în parlament în marea majoritate, oferind consumatorilor „libertatea de alegere”. În calitate de bonus pentru segmentul „pro-european” va fi prezidarea României în Uniunea Europeană, precum și cea de-a 100-a aniversare a anexării Basarabiei de România în luna martie a anului curent (sărbătorită în mod tradițional în România și de unioniștii din Moldova ca „reunificare”).

Însă pe de cealaltă parte nu există practic perspective de manevră pentru flancul stâng („pro-rus”): se pare că Partidul Socialist a preluat o poziție dominantă și practic a scăpat de potențialii concurenți în persoana Partidului Comunist sau a Partidului nostru condus de Renato Usatîi. Cu toate acestea, anul 2017 putea fi unul decisiv pentru cei care susțin segmentul „pro-rus” din Moldova, condus de Dodon, îndeosebi din Rusia. Dodon de drept poate fi considerat unul dintre „contractorii” care a participat activ la construirea actualului sistem politic al Moldovei în interesul „clientului” său – Plahotniuc. În primul rând, asta se referă la faptul că au votat în comun cu Partidul Democrat, condus de Plahotniuc pentru a trece la alegerea parlamentului din Moldova printr-un sistem mixt. Astfel, puterea politică a lui Dodon a asigurat de fapt păstrarea puterii actualelor formațiuni politice „pro-europene”, cu alte cuvinte – cel mai probabil l-a ajutat ​​pe Plahotniuc să-și păstreze controlul asupra viitoarei componențe a parlamentului, unde candidații cu un singur mandat ar putea deveni principala resursă a „stăpânului Moldovei”.

În plus, președintele Moldovei – ca falsul șef al statului și falsul „succes” al politicii Moscovei – a reacționat cu calm la o serie de pași din partea guvernului. Astfel, în ciuda promisiunilor sale, Dodon nu a continuat să organizeze proteste în masă după ce referendumul consultativ pe care la inițiat cu privire la o serie de probleme cruciale a fost respins de către Curtea Constituțională, deși Dodon avea astfel de resurse și oportunități.

Următoarea „deconectare” a lui Dodon de la putere, pe baza verdictelor curții constituționale pro-române, au avut loc când acesta trebuia să numească anumiți membri ai guvernului sau să aprobe legi anti-ruse, și acesta și-a discreditat și și-a umilit statutul său de președinte. Umilința aceasta a fost nu numai pentru Dodon, care de mult timp deja s-a deprins cu acest statut, dar îndeosebi pentru Moscova, care continuă să deservească grupul Dodon-Plahotniuc și permite umilirea Rusiei sub propria acoperire. Chiar și ratingul înalt personal a lui Dodon și a alegătorilor înșelați nu va salva situația dacă  Dodon va permite și în continuare ca el să fie „deconectat” constant din funcție în dependență de situația politică și de indiferența proprie de a întreprinde orice măsuri reale pentru a corecta situația. Consecințele conservării actualului regim, vor rămâne atât pentru Dodon, cât și pentru Moldova în ansamblul, nu doar factori de imagine. Păstrarea puterii din partea lui Plahotniuc va însemna, cel mai probabil, ireversibilitatea acelor norme care au fost deja impuse și încă urmează să mai fie perfectate de către parlament. Aceasta se poate referi, de exemplu, la adoptarea deja în prima lectură a amendamentelor la Constituție, care stabilește inviolabilitatea vectorului de dezvoltare „european” al Republicii Moldova. Este puțin probabil ca, în noua componență a parlamentului, oponenții cursului „european” să dețină majoritate. Iar meritul lui Dodon într-o astfel de situație va fi incontestabil.

În repetate rânduri s-a atras atenția asupra faptului că Dodon a evitat semnarea acordului inițiat de așa zisa „rmn” în timpul summitului din primăvară, adresat președintelui OSCE cu privire la necesitatea convocării la începutul următoarei runde de negocieri în formatul „5 + 2“. La acel moment, acestă decizie a fost de o importanță majoră, inclusiv pentru Rusia, dar Dodon nu a mers la semnarea acestuia, cu toate că el și echipa sa a promis să se pronunțe cu privire la proiectul părții transnistrene în cel mai scurt timp posibil.

Prin astfel de acțiuni (sau mai degrabă inacțiuni), președintele Republicii Moldova s-a retras din subiecții activi ai procesului de negociere din partea Moldovei. Dodon s-a distanțat real de negocieri, deși a putut participa independent la stabilirea propriei agende, în caz că semna o declarație comună cu liderul separatist de la Tiraspol, adresată președintelui în exercițiu al OSCE. Cu toate acestea, practica declarațiilor răsunătoare „pro-rusești” și lipsa unor acțiuni pro-rusești reale nu este ceva nou pentru Dodon. Minciunile sale grosolane nu sunt vizibile doar pentru fanii săi părtinitori din Moscova.

Unul dintre principalele argumentele pentru susținerea reformei electorale, invocate de Dodon și Partidul Socialist a fost posibilitatea de a oferi o cotă pentru parlamentul transnistrean. Să omitem faptul că inițial se vorbea de o reprezentare destul de largă, care, în cele din urmă, s-a ales doar cu două locuri parlamentare pentru Transnistria (mai mult de 17% din populație locuiesc în stânga Nistrului, prin urmare, în funcție de proporția populația Moldovei, cota transnistreană în alegerea parlamentului în circumscripțiile cu mandat unic ar trebui să fie de aproximativ 9 mandate). Important este că încercarea de a include în mod oficial „reprezentanți” ai Transnistriei în parlamentul din Chișinău este de fapt una dintre cele mai dure acțiuni anti-rusești. Din momentul ce vor fi aleși anumiți „transnistreni“ în parlamentul Moldovei, mulți politicieni și oficiali atât din Republica Moldova cât și din Occident vor fi tentați să considere conflictul transnistrean este reglementat în conformitate cu legile interne ale Moldovei. Acești „transnistreni“, care, în realitate, nu vor fi capabili să reprezinte pe nimeni, vor fi formal încorporați în diverse delegații parlamentare din Moldova care vor povesti despre depășirea cu succes a crizei, pe baza „consensului politic“ al tuturor forțelor politice din Moldova. Caracterul anti-rus al unor astfel de acțiuni constă în aceea ca rolul Rusiei ca garant și mediator în reglementare diferendumului transnistrean, precum și influența generală a Moscovei asupra situației regionale, posibilitățile de protejare a intereselor populației din “rmn”, inclusiv a celor 220 000 de cetățeni ruși, va fi redus la minim. Într-adevăr, va fi dificil să se explice relevanța medierii externe și a rolului de garanție, dacă totul este rezolvat la nivelul cadrului legislației moldovenești și nu pe baza unor acorduri internaționale cu participarea Federației Ruse.

În plus, Parlamentul din Republica Moldova, cu participarea „transnistrenilor” (chiar dacă aceștia vor fi împotrivă) va putea aborda mult mai riguros problema operațiunii de menținere a păcii, inclusiv până la anularea Acordul din 1992 privind principiile soluționării pașnice a conflictului. Legitimitatea formală a unei astfel de soluții posibile va fi mult mai mare, chiar dacă votul nu va fi unanim.

În același timp, Moscova ar putea să-i încurajeze pe transnistreni să participe la alegerea „deputaților” lor în Parlamentul Republicii Moldova, motivând-o cu importanța „consolidării” și „mobilizării” tuturor forțelor progresiste în jurul Partidului Socialist. Trebuie de remarcat meritul actualei guvernări din Moldova și a curatorilor săi occidentali: ei au reușit să forțeze Moscova, ca aceasta să acționeze conform scenariului impus, și s-a ajuns că fiecare pas doar să agraveaze situația. Rusia este lipsită de posibilitatea de a răspunde în mod adecvat politicii anti-rusești din Moldova (numirea lui Rogozin persona non grata, deportările în masă ale politicienilor ruși, experților, jurnaliștilor și altor cetățeni; restricționarea privind difuzarea canalelor rusești; solicitarea permanentă de revizuirea operațiunii de menținere a păcii etc …) .

Pârghiile influenței Rusești asupra situației regionale sunt cunoscute: în primul rând, accesul la piața agricolă și vinicolă a Republicii Moldova pentru piața rusă, precum și problema migranților moldoveni plecați la muncă în Federația Rusă. Cu toate acestea, în domeniile date, cedările au fost deja făcute „sub Dodon”, pentru a arăta că el este „prietenul Moscovei”, iar Rusia este gata să conlucreze doar cu el. În consecință, o retrocedare a deciziilor luate în favoarea lucrătorilor migranți din Moldova, ar lovi imaginea lui Dodon. Nu este de mirare că, după incidentul cu Rogozin, Dodon, pe baza intereselor personale egoiste și contrar intereselor Rusiei, a făcut apel la Moscova cu o cerere de a nu lua măsuri reciproce împotriva Moldovei.

În general, Rusia nu doar că este nevoită să tolereze atacurile anti-rusești ale autorităților din Moldova, ci și să subvenționeze o astfel de politică, oferind preferințe pe piața forței de muncă și pentru marfa importată din Moldova. Trebuie de precizat că, în direcția vestică, clasa politică din Moldova acționează într-un mod similar. Pentru occidentali a fost inventată „amenințarea rusă“, cu povești de groază despre războiul hibrid, etc. Plahotniuc caută să câștige în fața occidentului calitatea de singurul lider capabil să protejeze Moldova de „expansiunea“ rusă. Desigur, acest lucru necesită o susținere puternică și o protecție împotriva „Dodonului pro-rus”. Plahotniuc este extrem de interesat ca Dodon să dețină acest statut, deoarece lucrul dat i-ar garanta nu doar statutul de facto de “stăpân” al Moldovei, ci și legitimitatea juridică de „coordonator“ împreună cu garanții internaționale (imunitatea internațională). O diferența fundamentală între acțiunile clasei politice din Moldova în coraport cu Rusia și Occidentul este doar că acțiunile îndreptate spre vest sunt însoțite de un întreg complex de mecanisme instituționale reale care asigură cu adevărat dezvoltarea Moldovei în vectorul euro-atlantic, în timp ce mișcările „pro-ruse” rămân doar fictive. Este greu de spus dacă Moscova înțelege cu adevărat ceea ce se întâmplă în Moldova, și care sunt consecințele evoluării situației conform actualului scenariul. Moscova, se pare, va fi din nou nevoită să se justifice, folosind drept argument precum că „Dodon este răul cel mai mic”, precum că nu Moscova l-ar fi creat așa cum este. Se pare că și Vestului face principala miză doar pe Plahotniuc, dar aceasta este una mai eficientă, deoarece: el este un inamic deschis al Rusiei și el este adevăratul stăpân al lui Dodon. Se poate doar de presupus că rezultatul alegerilor din Moldova îi vor satisface pe toți. Partidul Socialist va câștiga pe liste de partid, dar din cauza noului sistem electoral va pierde în fața a mai multor partide pro-occidentale. Vom auzi rapoarte de încurajare referitor la sprijinul cursului „pro-rus“ și „victoria ce a fost furată“. Vestul va evedenția susținerea cursului euro-atlantic ales și va fi nevoit să se împace cu păstrarea statutului lui Plahotniuc de șeful unei astfel de politici, ca fiind garant al continuării cursului pro-occidental. Nimeni așa și nu va fi pedepsit.

Principalele victime ale unei astfel de politici vor fi interesele naționale ale Rusiei, ale așa-zisei “rmn” și interesele strategice ale cetățenilor Republicii Moldova, pe care autoritățile corupte le-au pus pe calea distrugerii și dizolvării naționale.

Sursa: https://regnum.ru/news/polit/2369665.html

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki

Lasa un comentariu

comments

About The Author