CEC a stabilit data turului II de scrutin pentru alegerea primarului general al municipiului Chișinău

În cadrul ședinței de astăzi, 23 mai 2018, Comisia Electorală Centrală (CEC) a stabilit pentru data de 3 iunie curent desfăşurarea turului II de scrutin pentru alegerea primarului general al municipiului Chișinău. Alegătorii vor avea de ales între doi candidaţi, care au obţinut cel mai mare număr de voturi în primul tur de scrutin: Ceban Ion din partea Partidului Politic „Partidul Socialiștilor din Republica Moldova”- 91.575 voturi sau 40,53 %. Năstase Andrei din partea Partidului Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” – 71.803 voturi sau 31,78 %. Tot astăzi, CEC a examinat rapoartele financiare ale concurenților electorali din campania electorală a

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
23 mai 2018
Foto simbol

IGP a făcut precizări referitor la accidentul unde o fetiță a fost tamponată de o mașină a poliției

În urma publicării unor informații în mass-media, precum că o fetiță a fost tamponată de o mașină a poliției, Inspectoratul General al Poliției vine cu precizare pe marginea acestui caz. La data de 19 mai, în jurul orei 11:36, în mun. Chişinău, str.A. Bernardazzi , un automobil de model Dacia Logan, cu un echipaj al Poliției Capitalei, care se deplasa la o chemare cu girofarul inclus, a tamponat o minoră de 8 ani care traversa strada neregulamentar împreună cu mama sa. Ulterior fetița a fost transportată la spital de către un alt echipaj al poliţiei, iar spitalizarea nu a fost

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
22 mai 2018

Renato Usatîi ar putea să revină în Moldova

Renato Usatîi, liderul „Partidului Nostru”, ar putea reveni în Moldova, în cazul în care, prin decizia instanţei de judecată, va fi anulat mandatul de arest pe numele său. Declaraţia a fost făcută de avocatul Anatol Istrati în cadrul unei emisiuni de la BTV.   El a menţionat că, în octombrie 2016, au fost reţinute 5 persoane, pe motiv că ar fi avut legături cu dosarul lui Gherman Gorbunţov, dar astăzi toţi sunt în libertate. Avocatul crede că aceasta e o dovadă că dosarul a fost unul fabricat şi e politic. Istrati a adăugat că fabricarea unui dosar motivat politic l-a determinat

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki
17 mai 2018

Europa de la centralism statal la descentralizare şi separatism

 Scoţienii au ocazia istorică, să-şi recapete independenţa pierdută în urmă cu trei secole, printr-un referendum ce ar putea provoca o undă de şoc. O victorie a susţinătorilor independenţei ar putea conduce la destrămarea Marea Britanii şi la încurajarea tuturor curentelor naţionaliste  în Europa.

 În continuare  Portalul „I.D.O.” vă prezintă un studiu efectuat de către savantul moldav  Dorian Furtuna care a reflectă problematica curentelor separatiste în Uniunea Europeană.

  În Grecia, insula Ikaria a declarat în 2012 că intenţionează să se separe de statul elen şi să adere la Austria. Cei aproape 9.000 de locuitori ai insulei invocă dreptul de a decide prin referendum soarta lor de mai departe; de remarcat că în 1912, după eliberarea de sub Imperiul Otoman, Ikaria avusese timp de cinci ani statutul de stat independent. Ambiţiile ikarienilor au fost rapid potolite de oficialităţile de la Atena, însă faptul în sine este sugestiv [1]. Grecia are probleme şi cu regiunea Macedonia Egee, destul de vastă (26% din teritoriul grec), populată inclusiv de o populaţie de origine slavă – bulgari macedoneni.

 Republica Macedonia, vecina Greciei, sprijină în mod intenţionat mişcarea de revendicare etnică a macedonenilor din regiunea greacă [2]. Macedonia, la rândul ei, trăieşte un conflict interetnic cronic între majoritatea slavă ortodoxă şi minoritatea (circa o treime din populaţie) albaneză musulmană. Ciocnirile intermitente dintre ambele grupuri etnice duc tot mai mult spre fragmentarea acestei ţări [3].

Nici Germania nu poate fi pe deplin sigură de soliditatea integrităţii sale. Germania s-a format ca stat federal abia în perioada târzie a secolului XIX, iar deja în anii 40 ai secolului XX teritoriul acesteia a fost fracturat pentru jumătate de veac. După căderea zidului berlinez, în 1989, pe fundalul entuziasmului general şi al avântului economic european s-a creat impresia că Germania reunificată reprezintă un model al integrităţii teritoriale şi al trăiniciei statale. Se pare însă că lucrurile nu stau tocmai atât de optimist. Principalele regiuni germane, cum ar fi Bavaria, de exemplu, şi-au păstrat şi şi-au cultivat brandul identitar distinct, iar criza din Zona Euro ne-a permis să surprindem supărări în relaţiile dintre landuri şi capitala ţării. În particular, landurile bogate, ca Bavaria şi Hessen, supranumite “vacile de lapte” ale Germaniei, sunt nemulţumite de faptul că pe umerii lor stă greul finanţării în plan federal şi trebuie să susţină landurile mai sărace. Din acest motiv, a fost propus un sistem de amendamente ca şi în cadrul UE, pentru a stimula regiunile codaşe [4]. Mai grav e că Germania s-ar putea trezi la un moment dat cu o enclavă turcească, care îşi va revendica o autonomie etnică (dar situaţia minorităţii turce merită o descriere separată). În plus, Danemarca a pretins odinioară la oraşul german Flensburg, cu o importantă populaţie daneză şi aceste pretenţii rămân actuale [5]. Pe de altă parte, Danemarca însăşi este pe cale să piardă insula Groenlanda şi insulele Feroe, care au obţinut autonomie, apoi şi-au format practic toate componentele statale şi râvnesc în continuare la obţinerea independenţei definitive. Deocamdată, doar subsidiile grase ale Danemarcei temperează spiritul separatist al insularilor [6].

 Focare de separatism există şi în Austria, din partea minorităţii slovene.

 Finlanda are în componenţa sa insulele Aland, un arhipelag unde marea majoritate a populaţiei vorbeşte în suedeză. Regiunea are parlament, steag, imn, preşedinte şi guvern propriu, dar şi propriul sistem fiscal, propriile timbre şi o foarte avantajoasă situaţie economică. Anume această gamă de libertăţi şi statutul de autonomie largă a temperat deocamdată spiritul separatist al locuitorilor arhipelagului.

 În Olanda, frizii reprezintă o minoritate etno-lingvistică, care populează provincia Friesland, au limba lor recunoscută oficial şi deocamdată insistă doar pe păstrarea autonomiei de care dispun [7].

 În Norvegia locuiesc peste 40.000 de sami (din totalul de aproximativ 70.000 în ţările scandinave); aceştia sunt un popor indigen (numit şi laponi), care au propria limbă. Ei au fost mult timp supuşi “norvegizării”, însă au rezistat asimilării şi în prezent îşi promovează foarte activ identitatea etno-lingvistică şi culturală şi pretind obţinerea unei autonomii largi, care să cuprindă samii din mai multe ţări.

 În Polonia, în regiunea Silezia, locuiesc circa 1 milion de etnici germani, numiţi de autorităţi “polonezi germanizaţi”, care au fost supuşi unui proces de “repolonizare”, însă au o mişcare politică care râvneşte obţinerea statutului de autonomie pentru regiune [8].

 Ucraina a demonstrat că orice scenariu considerat până mai ieri exagerat sau utopic, este realizabil în anumite conjuncturi geopolitice. În 2007, discutasem cu un actual ambasador moldovean în una din ţările occidentale şi îi argumentam că în Ucraina există toate premisele unei fracturări teritoriale în următorii ani. Acea persoană mă asigura atunci că aşa ceva – destrămarea Ucrainei – nu poate fi, fiindcă nu poate fi niciodată.

 Iar odată aceste procese începute, urmează reacţia în lanţ a disoluţiei. Criza politică din Ucraina a scos la suprafaţă, într-un mod cât se poate de acut, probleme divizării pe falii etno-regionale, cu Crimeea cu ruşii şi tătarii de acolo, cu ruşii din Ruthenia şi din zonele din Est, cu regiunile naţionaliste din vest, cu teritoriile care aparţinuseră cândva României sau Republicii Moldova ş.a.m.d. Cu alte cuvine, în Ucraina există un amalgam de etnii şi teritorii comasate artificial, care nu puteau să nu genereze la un moment dat un proces de fragmentare a statului (sau în cel mai bun caz de federalizare a acestei ţări), sub influenţa vreunui stimul puternic de ordin intern sau extern. Din cauza revendicărilor identitare şi a tendinţelor separatiste, trebuie să ne aşteptăm şi la metamorfoze importante în relaţiile dintre ţările învecinate care deţin grupuri etnice care au origine comună cu populaţia majoritară a ţării vecine.

 În 2009 au apărut semnale îngrijorătoare în relaţiile dintre Slovacia şi Ungaria. În Slovacia, în prezent, locuiesc circa 520 de de maghiari (10 % din populaţia totală a ţării). Aceştia s-au stabilit în aceste regiuni ca rezultat al aparţinerii milenare a actualului teritoriu al Slovaciei de Regatul Ungariei. Cel mai compact, maghiarii din Slovacia locuiesc în zonele limitrofe graniţei cu Ungaria. Respectiva situaţie etno-demografică, cum şi era de aşteptat, evoluează încet spre un conflict interetnic. Conflictul dintre slovaci şi maghiari se resimte cel mai bine în zonele în care ungurii constituie majoritatea, în sud-estul ţării, unde slovacii manifestă o atitudine şovină şi xenofobă faţă de conaţionalii lor de origine maghiară. E simptomatic că liderul Partidului Naţional Slovac, Jan Slota şi-a permis la un moment dat o retorică vădit antimaghiară, utilizând un limbaj dezumanizant tipic: „Ungurii sunt o tumoare în coasta slovacilor, care trebuie extirpată” [9].

 O situaţie asemănătoare e în România cu Ţinutul Secuiesc, o regiune populată compact de etnici maghiari. Aceştia luptă constant pentru obţinerea unei autonomii cât mai largi şi sunt în ultimii ani în mod deschis susţinuţi în revendicările lor de către oficialii de la Budapesta [10]. În plus, Ungaria oferă cetăţenie maghiarilor din diasporă [11]. La ziua de astăzi, maghiarii au devenit practic o comunitate înstrăinată de România, care îşi cultivă şi îşi promovează apăsat propria identitate şi ataşamentul O altă revendicare a etnicilor maghiari este federalizarea României, care s-ar alinia cu tendinţa de descentralizare promovată în ultima vreme în Europa [14]. În faţa demersurilor tot mai îndrăzneţe ale ungurilor, preşedintele roman Traian Băsescu se văzuse nevoit să declare, în august 2013, că Ungaria a devenit “un focar de instabilitate” în regiune şi că statul roman “îşi va asuma leadershipul punerii la punct a Budapestei” [15]. Deocamdată, revendicările acestora devin tot mai vocale şi mai îndrăzneţe: peste 4.000 de maghiari s-au adunat la Târgu-Mureş, luni, pentru a marca Ziua Libertăţii Secuilor Martiri, dar şi pentru a cere autonomie teritorială şi libertate de exprimare [16].

 Tensiuni etnice cronice există în mai multe republici ex-sovietice, unde s-a păstrat o importantă populaţie rusolingvă (majoritatea etnici ruşi), care nu s-au asimilat. După o răbufnire a urii identitare în anii 1990 (au avut loc şi conflicte sângeroase), şi astăzi se mai păstrează animozitatea între grupurile etnice. În unele din aceste republici nu se exclud pe viitor ciocniri pe criterii identitare. De exemplu, în Letonia (una din republicile pribaltice) tensiunea dintre letoni şi ruşi a atins în 2013 o intensitate nemaiîntâlnită de la declararea independenţei. Acolo sunt peste 40% de etnici ruşi şi ministru leton de Interne a fost nevoit să recunoască eşecul politicii de integrare a acestora; totodată, ministrul a mărturist că în Letonia situaţia privind coexistenţa dintre letoni şi ruşi e atât de gravă, încât cu uşurinţă ar putea degenera în confruntări etnice [17].

Cazul leton nu e singular în acest sens printre ex-republicile sovietice, iar precedentul ucrainean doar va turna gaz pe foc şi ar putea încuraja atât secesionismul în ţările din blocul ex-socialist, cât şi în Europa în per ansamblu.

Portalul Informativ „I.D.O.” menţionează  că de jure, pentru Moldova separatismul nu constituie o ameninţare, o asemenea componenţă de infracţiune lipsind în legislaţia Republicii Moldova!  (mai mult la acest subiect citişi aici….)

Surse:

 http://adevarul.ro/international/europa/stafia-separatismului-bantuie-europa-1_531ef0e60d133766a8cdb9b7/index.html

 

 1. Ikaria Wants “Secession” From Greece?

 2. Сепаратизм в современной зарубежной Европе // 26 января 2012

3. Война в Македонии: славяне против албанцев // Олег Валецкий. 21.03.2012 /

4.Хватит кормить Берлин. Немецкие регионы отказались финансировать столицу

5. Региональные и сепаратистские движения в странах Северной Европы // Алексей Терещенко. Агентство политических новостей. 2008-04-23 / apn.ru

6. Сепаратизм в современной зарубежной Европе // 26 января 2012

7. Региональные и сепаратистские движения в странах Северной Европы // Алексей Терещенко. Агентство политических новостей. 2008-04-23

8.List of active separatist movements in Europe

9. Relaţiile interetnice dintre slovaci şi maghiari se acutizează // September 14, 2009 http://www.obiectiv.md/2009/09/14/relatiile-etnice-dintre-slovaci-si-maghiari-se-acutizeaza

10. Bogdan Diaconu: Ambasadorul ungar ataca stabilitatea din Romania // 25 Iun 2012

11. Сепаратизм в современной зарубежной Европе // 26 января 2012

12.Mars in favoarea UNGARIEI MARI la Miercurea Ciuc // FrontPress. 05.06.2012

13.Antal Arpad, primarul din Sf. Gheorghe: Să forţezi maghiarii să iubească România este viol // Evenimentul Zilei. Joi, 12 Ianuarie 2012

14. Federalizarea României, pusă subtil de Laszlo Tokes pe agenda de lucru a PPE! // de Marcel Bărbătei. Cotidianul. 18 octombrie 2012

15.Băsescu: România îşi va asuma punerea la punct a Ungariei // Unimedia.info. 12 aug 2013 / unimedia.info

16.Secuii cer autonomie pentru Ţinutul Secuiesc. Peste 4.000 de persoane au participat, la Târgu-Mureş, la un marş cu petarde, lozinci şi îmbrânceli // de Ionel Albon. Adevarul.ro. 10 martie 2014

17. Tensiunea dintre letonii majoritari şi populaţia rusofonă din Letonia a atins un nivel maxim // MOLDPRES. 17 mai

Distribuie articolul

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki

Lasa un comentariu

comments

About The Author